|
Popular Keywords: old books, old book, cook books, poetry, find books, travel books, book search, bargain books, cheap books, inexpensive books, book compare, book comparison, comics, books and collectibles book, books, new books, new book, used books, used book, rare books, rare book, second hand books, second hand book, out of print books, out of print book, textbooks, used textbooks, cheap textbooks, college textbooks
Logică
Logica (din limba greacă: logos = cuvânt) este disciplina care studiază principiile gândirii corecte şi ale argumentării. Logic corectă este acea relaţie între premize şi concluzie, în care o premiză adevărată conduce la o concluzie la fel de adevărată. Logica studiază condiţiile formale ale adevărului şi formele valide ale raţionamentului, ea indică modalităţile posibile pentru formularea unei sentinţe adevărate, fie pe calea raţiunii - raţionamentul -, fie prin observaţie empirică - raţionamentul inductiv. Logica este parte componentă a filozofiei, pe de o parte, şi a matematicii, pe de altă parte.Trebuie făcută deosebirea între validitatea argumentării şi corectitudinea concluziei. Dacă una sau mai multe premize ale unei concluzii sunt false, atunci chiar sub forma unei argumentări formale valide şi concluzia este falsă. Aşa de exemplu argumentarea formal corectă "Toate mamiferele sunt patrupede, toţi oameni sunt mamiferi, deci toţi oamenii sunt patrupezi" porneşte de la o premiză neadevărată şi duce la o afirmaţie la rândul ei falsă. Pe de altă parte o concluzie falsă poate în anumite condiţii să ducă la o afirmaţie corectă: "Unele animale sunt bipede, toţi oamenii sunt animale, deci toţi oamenii sunt bipezi". Prin urmare valabilitatea logică a unei concluzii depinde de felul argumentării şi nu de conţinutul său.
Ca ştiinţă, logica cercetează şi clasifică structura afirmaţiilor şi argumentelor, oferind schemele în care acestea pot fi codificate. Scopul logicei poate fi deci foarte larg, incluzând regulile probabilităţii şi ale cauzabilităţii.
În mod arbitrar, logica este împărţită în logică formală şi logică non-formală.
Există două feluri de reguli în oricare sistem de logică formală: regulile de sintaxă şi regulile de inferenţă. Sintaxa oferă instrumentele prin care se dă un sens unei expresii; regulile de inferenţă pun la dispoziţie instrumentele cu care se obţin formule adevărate din alte formule adevărate cu ajutorul semanticei, adică - cunoscând valoarea variabilelor - se determină valoarea de veridicitate a unei propoziţiuni.
Logica non-formală este studiul logicei aşa cum este ea folosită în argumentele limbajului natural. Ea este complicată de faptul că poate fi foarte riguroasă în extragerea structurii logice formale înglobată într-un argument.
Aristotel - prin lucrările lui reunite în Organon - este considerat fondatorul logicei clasice silogistice sau logicei tradiţionale. Logica aristoteliană este de multe ori dată ca exemplu de logică formală, pentru că se ocupă în mod specific cu formele raţionamentului, este însă în acelaşi timp non-formală în felul cum este folosită în limbajul curent. De aceea logica aristoteliană poate fi considerată mai de grabă precursoare a logicei formale.
Logica aristoteliană, în aspectul său formal, a stat la baza scolasticei din Evul Mediu. Unul din marii gânditori scolastici a fost călugărul dominican Albertus Magnus (1206 - 1280). Textele aristoteliene erau la mare preţ în cultura arabă şi iudaică a evului mediu, cum au fost învăţatul arab Ibn Rushd (1126 - 1198) sau rabinul Moise Maimonides (1135 - 1204), ambii din Cordoba (Spania), mare centru cultural al epocii cu 70 de biblioteci însumând ca. 40.000 de volume.
Logica filozofică se ocupă mai mult cu studiul noţiunilor ca interferenţă, gândire raţională, conţinutul gândirii, în forma cea mai fundamentală posibil, încercând a le modela cu instrumentele logicei formale. Categorii aparţinând logicei filozofice sunt: referinţa, prevederea, identitatea, adevărul, negaţia, cvantificarea, existenţa, necesitatea, definiţia şi clasificarea.
Logica filozofică nu studiază procesele psihologice legate de gândire, emoţiile, imaginaţia etc. Ea se ocupă numai de acele entităţi - raţionament, afirmaţii, argumente - care pot fi adevărate sau false.
In mod esenţial, logica filozfică reprezintă o continuare a disciplinei care a fost logica tradiţională şi face trecerea către logica matematică modernă. Fondatorul logicei filozofice a fost Gottlob Frege (1948 - 1925).
Logica matematică este greu de definit, pentru că, din punct de vedere epistemologic, ea este în acelaşi timp un instrument de definiţie a matematicii, dar şi o ramură a aceiaşi matematici, deci un obiect.
Din punct de vedere practic prin logică matematică înţelegem aplicarea matematicei la studiul logicei formale.
La începutul secolului XX, reprezentanţi ai logicei filozofice, ca Frege sau Bertrand Russel (1872 - 1970), au încercat să demonstreze că matematica ar putea fi redusă în întregime la logică. A fost meritul lui Kurt Gödel (1906 - 1970) de a fi întreprins ambiţiosul program de considerare a logicei ca obiect de studiu al matematicei. În România, un reprezentant strălucit al logicei matematice a fost Anton Dumitriu, profesor la facultatea de filozofie din Bucureşti, destituit din funcţie o dată cu reforma învăţământului din 1948, care a desfiinţat catedra de logică înlocuindu-o cu aceea de dialectică marxist-leninistă.Diviziuni ale Logicei
Logică formală şi logică non-formală
Logica aristoteliană
Logica filozofică
Logica matematică
